CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 1003 / 2013

Dosar nr. 1143 / 2013

AVIZ

referitor la proiectul de Lege privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Analizând proiectul de Lege privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.155 din 20.09.2013,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Proiectul de lege are ca obiect reglementarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Potrivit Expunerii de motive, proiectul de lege propune, printre altele, „o viziune integratoare, incluzând într-un singur corpus normativ legislaţia generală, aplicabilă tuturor operatorilor economici, legislaţia specială, incidentă instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurare/re-asigurare, reglementarea insolvenţei grupurilor de societăţi, reglementarea insolvenţei transfrontaliere. Sunt, de asemenea, reglementate în noua lege instrumentele de prevenire a insolvenţei - mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv.”

Prin conţinut şi obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, deoarece instituie infracţiuni, iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. Semnalăm pentru început că această iniţiativă este salutară, întrucât este necesară o reglementare unică specifică, având în vedere numărul şi complexitatea actelor normative în materie, în speţă Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, care reprezintă norma generală şi norme speciale, printre care amintim: reglementările în domeniul falimentului instituţiilor de credit, respectiv Ordonanţa Guvernului nr.10/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.278/2004, cu modificările şi completările ulterioare; normele referitoare la falimentul instituţiilor de asigurare, respectiv Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată; dispoziţiile în materia insolvenţei transfrontaliere, respectiv Legea nr.637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare; reglementările referitoare la procedurile de prevenire a insolvenţei – concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc, respectiv Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc, cu modificările ulterioare, precum şi dispoziţiile privitoare la insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.46/2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale.

La acestea se adaugă un act normativ al Uniunii Europene, de aplicare imediată, şi anume Regulamentul (CE) nr.1346/2000 al Consiliului privind procedurile de insolvenţă, care intră sub incidenţa reglementărilor statuate la nivelul Uniunii, subsumate Politicii privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, segmentul legislativ - Cooperare juridică în domeniul civil.

Acest demers legislativ vizează codificarea normelor în materia insolvenţei, având în vedere că în anul 2006 a avut loc o restructurare importantă a reglementării generale a insolvenţei, prin adoptarea Legii nr.85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care a abrogat Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, iar normele speciale în materia falimentului instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurări nu au fost modificate corelat, deşi, într-o mare măsură, procedura de lichidare a acestora se întemeia pe procedura generală a insolvenţei.

Totodată, în anul 2009 au fost reglementate proceduri de prevenire a insolvenţei - concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc - care, din cauza necorelării cu legislaţia insolvenţei, s-au dovedit dificil de aplicat în practică.

În consecinţă, aceste necorelări şi neadaptări ale normelor generează o practică judiciară neunitară în această materie, cu efecte indezirabile asupra predictibilităţii şi eficienţei actului de justiţie.

Ţinând cont de faptul că aceste norme se adresează mediului de afaceri, semnalăm că aplicarea lor este dificil de realizat, fiind necesară adoptarea unui instrument unic, sistematizat şi corelat, care să răspundă mediului românesc de afaceri şi care să se înscrie, în linia demersurilor la nivelul Uniunii Europene, de codificare a legislaţiei aplicabile pieţei interne.

Prin acest proiect se urmăreşte, de asemenea, eliminarea, în măsura posibilului, a surselor de abuz în folosirea de către debitori sau/şi creditori a procedurilor de insolvenţă; crearea condiţiilor pentru redresarea afacerilor viabile; protecţia adecvată a creditorilor; reducerea duratei procedurii insolvenţei, prin eliminarea principalelor cauze care generează prelungiri nejustificate, ca de pildă tergiversări în etapa reorganizării, deficienţe legate de valorificarea bunurilor, conexarea cererilor creditorilor la cea a debitorului şi abordarea unitară a acestora etc.

3. Semnalăm faptul că, prin obiect şi prin domeniul de reglementare, proiectul de lege constituie o lege complexă, de mare întindere. La elaborarea acestui tip de acte normative trebuie respectate prevederile art.27-28 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Art.27 - (1) În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la iniţiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective. (2) În cazul proiectelor de coduri şi al altor legi complexe, care interesează domeniul de activitate al justiţiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiţiei. În componenţa comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de preşedintele acestuia. (3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii şi documentări ştiinţifice, teze prealabile care să reflecte concepţia generală, principiile, noile orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor preconizate. (4) Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale concepţiei de ansamblu a viitoarei reglementări, se înaintează, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor şi celorlalte autorităţi publice interesate.”, respectiv „Art.28 - Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art.27, se supun aprobării Guvernului. După aprobarea tezelor de către Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ.”

Totodată, semnalăm că, potrivit prevederilor art.30 alin.(1) lit.d) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, proiectul de lege trebuia însoţit şi de un studiu de impact, elaborat cu respectarea prevederilor art.33 din acelaşi act normativ.

4. Relevăm că prezentul proiect nu este semnat de către toate instituţiile avizatoare, nerespectându-se prevederile art.9 alin.(2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc că avizul Consiliului Legislativ se solicită doar după obţinerea tuturor avizelor autorităţilor interesate în aplicarea proiectului.

Emiterea avizului Consiliului Legislativ în condiţiile neîndeplinirii sau îndeplinirii incomplete a procedurii mai sus menţionate, pe fondul posibilităţii ca instituţiile care nu au avizat proiectul să aducă ulterior modificări asupra acestuia, poate determina, cel puţin în parte, caracterul condiţionat al acestui aviz.

5. În privinţa structurii proiectului, apreciem că organizarea materiei este logică şi judicioasă, folosind un sistem divizionar şi de numerotare propriu unui act normativ de anvergura unui cod, proiectul prezentându-se, de altfel, ca un veritabil cod al procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Pentru unitate terminologică, recomandăm numerotarea cu cifre romane şi a Titlului preliminar, având în vedere că şi titlul care conţine dispoziţii finale este numerotat în acelaşi fel. De altfel, potrivit prevederilor art.56 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Capitolele, titlurile, părţile şi cărţile se numerotează cu cifre romane, în succesiunea pe care o au în structura din care fac parte.” Menţionăm că utilizarea unui Titlu preliminar este specifică legilor complexe sau codurilor, dar, în această ipoteză, Titlul preliminar este urmat de cărţi care la rândul lor sunt împărţite în titluri.

Totodată, considerăm că ar fi utilă completarea proiectului cu cele două amenajări tematice care îi lipsesc - respectiv, insolvenţa regiilor autonome şi cea a unităţilor administrativ-teritoriale - întrucât, într-o bună tehnică legislativă, este preferabil ca proiectul să intre în procedura parlamentară complet ratione materiae, nelăsând aceste două domenii pe seama unor amendamente şi adiţiuni ce ar fi de elaborat şi integrat în corpul său, cu ocazia dezbaterilor în comisiile parlamentare. Semnalăm că, potrivit principiului unicităţii reglementării în materie prevăzut de art.14 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.”

6. Referitor la unele articole care sunt alcătuite din mai multe alineate, facem menţiune că, potrivit art.48 alin.(4), teza finală, din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru claritatea, concizia şi caracterul unitar al textului unui articol, se recomandă ca acesta să nu fie format dintr-un număr prea mare de alineate.

            Totodată, există şi situaţii când în cadrul unor alineate sunt dezvoltate mai multe ipoteze juridice, textul devenind prea compact şi dificil de urmărit.

Prin urmare, propunem revederea, analizarea şi reconfigurarea normelor respective.

7. Precizăm faptul că potrivit art.49 alin.(1) din Legea nr.24/2000, dacă textul unui articol sau alineat conţine enumerări prezentate distinct, acestea se identifică prin utilizarea literelor alfabetului românesc şi nu prin liniuţe sau alte semne grafice, iar alin.(2) dispune că o enumerare distinctă, marcată cu o literă, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare şi nici alineate noi.

            Ca urmare a acestei observaţii, atragem atenţia şi asupra normelor de trimitere la aceste articole, mai exact, cifre (puncte) care au fost utilizate pentru a marca enumerările, şi care trebuie înlocuite şi corelate cu litere corespunzătoare în cadrul acestor norme.

Totodată, pentru menţinerea unităţii în redactare, în cazul enumerărilor, propunem scrierea cu iniţială mică a cuvintelor din debut.

8. În ceea ce priveşte marcarea alineatelor, aceasta se va realiza potrivit exigenţelor de tehnică legislativă, respectiv, prin încadrarea cifrei corespunzătoare fiecărei prevederi, între două paranteze.

9. Deoarece unele norme de trimitere sunt incorecte, sugerăm reanalizarea şi revederea acestora. Unele dintre normele de trimitere care sunt greşite sunt menţionate la partea referitoare la observaţiile de formulare şi redactare.

În acest context, semnalăm şi faptul că două articole sunt marcate cu ajutorul numeralului „274”. Ca urmare, se impune atât renumerotarea corectă, în mod firesc şi cursiv a articolelor proiectului, cât şi revederea tuturor normelor de trimitere, care trebuie să corespundă noii renumerotări.

10. Semnalăm că în cuprinsul proiectului de lege sunt utilizaţi termeni care sunt improprii stilului normativ, contravenind dispoziţiilor art.36 alin.(1) şi (3) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie”, respectiv „(3) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacă sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.”

În acest sens, menţionăm utilizarea la art.5 pct.1, pct.34, pct.40, art.89 şi art.125 a termenului „netting”, la pct.11 lit.i) a sintagmelor „acord repo”, respectiv „acord reverse repo”, la pct.45 a sintagmei „insolvenţă concursuală”, la art.51 pct.5 a sintagmei „interesul concursual”, precum şi a termenului „provizionate” la art.165.

Totodată, sunt întâlnite numeroase cuvinte scrise incorect, precum substantivele „administatorului” la art.62 alin.(6), „insovenţei” la art.126, „personae” la art.294 alin.(1), şi „cause” la art.304 alin.(2).

Ca urmare, este necesară reformularea acestora conform stilului normativ.

11. Este de analizat dacă în procedura de insolvenţă se poate introduce şi o altă procedură, specială, cea de recunoaştere a unei hotărâri străine (exequatur) în instanţele româneşti, astfel cum a fost reglementată până în anul 2012 prin Legea nr.105/1992, în prezent abrogată, domeniul în cauză fiind reglementat actualmente în Codul civil.

12. Constatăm că se acordă reprezentantului străin mai multe puteri decât oricărui creditor, având în vedere că, în cuprinsul cererii de recunoaştere poate solicita unele măsuri ce ţin de insolvenţă, deşi potrivit legii, acesta nu poate avea beneficii în plus faţă de oricare creditori, chiar şi privilegiaţi.

Multe dintre măsurile privind insolvenţa sunt condiţionate în mod direct de procedura de recunoaştere a reprezentantului străin şi de cererile formulate de către acesta, chiar dacă unele sunt sau ar trebui să fie potrivit legii şi în interesul celorlalţi creditori, acordându-i acestuia atribuţii pe care doar anumite persoane desemnate prin lege le pot avea (a se vedea art.291, 292, 293). La art.293 alin.(2), proiectul permite desemnarea reprezentantului străin să administreze şi să valorifice bunurile debitorului, substituindu-se astfel lichidatorului.

Precizăm şi că pentru reprezentantul străin se invocă un act normativ potrivit căruia nu este obligat să traducă în limba română documentele de care se foloseşte, în schimb ceilalţi creditori, fie şi străini sunt obligaţi să traducă în limba română cererile şi documentele (a se vedea art.287 alin.(4) şi art.319 alin.(4)).

13. La titlu, semnalăm că acesta nu corespunde cu titlul proiectului prevăzut în cadrul Expunerii de motive, unde se utilizează o altă formulare, respectiv Lege privind procedurile de pre-insolvenţă şi insolvenţă.

14. Pentru rigoare normativă, este necesară completarea proiectului, după titlu, cu formula introductivă, în redactarea prevăzută de art.42 alin.(2) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:

            „Parlamentul României adoptă prezenta lege”.

15. La art.3, pentru rigoare normativă, este necesară înlocuirea expresiei „celor care practică profesii liberale” prin expresia „celor care exercită profesii liberale”.

16. Art.4 alin.(1) avansează principiile care stau la baza procedurilor reglementate de proiect, enumerând într-o listă exhaustivă 13 asemenea principii. Ar fi de reflectat dacă cel enunţat la pct.12 constituie într-adevăr un principiu, în enunţul existent în proiect; considerăm că ipoteza (insolvenţa grupurilor de societăţi) justifică o teză specială proprie, dar într-o formulare adecvată, ca de pildă sublinierea necesităţii ca în cadrul insolvenţei grupurilor de societăţi, procedurile deschise în cadrul aceluiaşi grup să fie coordonate pentru a asigura abordarea lor integrată.

17. La art.5, precizăm că unele sintagme sau expresii sunt redate articulat, iar altele nearticulat. Sugerăm folosirea unui mod unitar de menţionare a sintagmelor şi expresiilor definite.

-La pct.4 - Administrator special - ar fi de reflectat dacă posibilitatea desemnării acestuia nu ar trebui consacrată şi pentru debitorul persoană fizică, întrucât textul lasă a se înţelege că numai în ipoteza debitorului persoană juridică este posibilă desemnarea acestuia („adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului”), raţiunea desemnării lui fiind aceeaşi şi pentru debitorul persoană fizică.

-La pct.9 lit.a), semnalăm că drepturile de vot nu sunt „ale respectivei societăţi”, ci „ale asociatului/acţionarului la respectiva societate”.

De asemenea, la lit.b) a aceluiaşi punct, adunarea generală nu este „a societăţii”, ci „a acţionarilor/asociaţilor”.

-La pct.12 - Contract de compensare bilaterală - caracterizarea unor obligaţii de plată sau de a face în diviziunile 1 şi 2 ca „prezente sau viitoare” considerăm că ar fi mai propriu să primească formularea „actuale sau viitoare”, întrucât se urmăreşte o proiecţie temporală, iar nu spaţială.

-La pct.51, referitor la expresia „Profesiile liberale cuprind membri ce prestează cu titlu personal, pe proprie răspundere şi în mod independent, din punct de vedere profesional, servicii intelectuale”, semnalăm că, pe de o parte norma este incorectă deoarece profesia nu poate cuprinde membrii şi, pe de altă parte, este restrictivă, deoarece profesiile liberale nu vizează exclusiv prestarea de servicii de natură intelectuală. În sfera profesiilor liberale intră persoane precum arhitectul, auditorul energetic pentru clădiri, dirigintele de şantier, fizio-kinetoterapeutul, geodezul, farmacistul, moaşa, opticianul, restauratorul sau tehnicianul de proteze şi orteze, care practică alte tipuri de servicii decât cele prevăzute de iniţiator. Ca urmare, propunem revederea normei. Menţionăm că o definiţie a sintagmei „profesii liberale” este prevăzută de Directiva nr.2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, astfel: „orice profesie exercitată pe baza unor calificări profesionale corespunzătoare, cu titlu personal, pe propria răspundere şi independent din punct de vedere profesional, oferind servicii intelectuale şi conceptuale în interesul clientului şi al publicului. Exercitarea profesiei poate, în statele membre, în conformitate cu tratatul, face obiectul unor obligaţii juridice specifice, bazate pe legislaţia naţională şi reglementările stabilite, în mod autonom, în acest cadru, de către organismul profesional reprezentativ competent, care garantează şi îmbunătăţesc gradul de profesionalism, calitatea serviciilor şi confidenţialitatea relaţiilor cu clientul.”

-La pct.59 - Societate, în legătură cu norma de trimitere la „Legea nr.31/1990 privind societăţile”, precizăm faptul că, potrivit art.77 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale ori la „societatea comercială/societăţile comerciale” după caz, trimiterea se consideră a fi făcută la Legea societăţilor nr.31/1990 ori, după caz, la „societatea/societăţile reglementată/reglementate de Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Ca urmare, în considerarea observaţiei mai sus arătate, ori de câte ori se va face trimitere la legea semnalată, aceasta se va realiza sub forma „Legea societăţilor nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

-La pct.69 - Testul creditorului privat - considerăm că este indicată o reflecţie mai severă şi aprofundată asupra ajutorului de stat, deoarece un creditor bugetar este un creditor public şi nu se vede cum ar putea fi beneficiar de ajutor de stat.

18. La art.7, este de analizat dacă expresia „administratorul concordatar” nu ar fi trebuit definită la art.5.

19. La art.16 lit.a), pentru acurateţea şi precizia expresiei legislative, propunem reformularea enunţului din text, astfel:

            „a) dacă în 3 ani anterior ofertei publice de concordat preventiv, debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv care a eşuat”.

La lit.b), pentru rigoarea redactării, nu este necesară menţionarea datelor editorialelor în care au fost publicate unele dintre actele normative la care se face referire (este cazul Legii nr.22/1969 şi cel al Legii nr.571/2003).

20. La art.20 alin.(2), trebuie reanalizat textul pentru a se stabili dacă onorariul administratorului concordatar în diversele lui variante este posibil să fie cumulativ pentru toate sau numai alternativ ori numai varianta onorariului de succes poate fi cumulativă sau alternativă la suma fixă ori onorariul lunar. Pentru o exprimare clară şi corectă a textului, ar trebui consacrată explicit situaţia posibilităţii stipulării unui onorariu de succes cumulativ cu una din precedentele variante, care, acestea, nu pot fi decât alternative.

21. La art.23 alin.(1), trimiterea cu titlu de excepţie la art.16 este creatoare de confuzie pentru că acest text prevede şi regula şi excepţia. Prin urmare, sugerăm reformularea normei în partea de debut, astfel:

„(1) Oricare debitor aflat în dificultate financiară, mai puţin cei excluşi conform prevederilor art.16 lit.a) şi c), poate introduce …”.

22. La art.39 alin.(8), la finele textului, formularea corectă considerăm că ar fi „… din averea debitorului când sunt disponibile”.

23. La art.44, pentru o informare completă asupra Legii nr.304/2004, după termenul „republicată” se va introduce sintagma „cu modificările şi completările ulterioare”.

24. La art.47 alin.(3), semnalăm că utilizarea formei abreviate „BPI” nu este în acord cu prevederile art.37 alin.(3) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.

De aceea, pentru utilizarea acestei prescurtări, propunem ca în cuprinsul art.5 pct.6, acolo unde este definită expresia „Buletinul procedurilor de insolvenţă”, să fie precizat faptul că acesta „este denumit în continuare BPI”.

25. La art.49 alin.(2), este de analizat dacă enumerările de la lit.a)-e) reprezintă criterii, sau textele trebuie revăzute. De asemenea, pentru respectarea cerinţelor de ordin gramatical, primul termen al enumerărilor trebuie redat cu iniţială mică.

26. La textul propus pentru art.57 alin.(1), pentru unitate redacţională, recomandăm ca denumirea „Tabloul U.N.P.I.R.” să fie redat într-un singur mod, fie în formă prescurtată, fie cu denumirea completă.

La alin.(2), pentru o exprimare specifică stilului normativ, sugerăm redarea desfăşurată a expresiei „OUG”.

La alin.(14), constatăm folosirea alternativă a termenilor „maximum”, respectiv „maxim” pentru a desemna aceeaşi situaţie de fapt. Se impune folosirea unei terminologii unitare.

27. Textul cuprins la art.58 alin.(1) lit.m) are o redactare lacunară, inadecvată unei norme, fiind necesară reformularea sa în contextual enumerării unei atribuţii şi nu a unei condiţii.

La alin.(2) sugerăm revederea şi completarea normei prin identificarea mai precisă actelor normative vizate de sintagma „cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia”.

28. Textul propus pentru art.65 alin.(2) are o redactare lacunară, inadecvată unei norme, fiind necesară reformularea sa.

29. La art.66 alin.(4), pentru claritatea normei, propunem următoarea reformulare:

„(4) Debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentului titlu”.

30. La textul propus pentru art.67 alin.(1) lit.j), întrucât a fost menţionată Legea concurenţei, pentru respectarea uzanţelor normative, se va menţiona numărul, anul apariţiei şi evenimentele legislative survenite ulterior.

Reiterăm observaţia pentru toate situaţiile similare din proiect.

31. La textul propus pentru art.75 alin.(8), este necesară revederea trimiterii „prevăzute la alin.(4)” , întrucât nu-şi găseşte corespondent în textul respectiv.

            32. La textul propus pentru art.82 alin.(1), pentru unitate în redactare cu alin.(2), expresia „administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului judiciar” se va înlocui cu expresia „administratorul judiciar/lichidatorul judiciar”. Observaţie valabilă pentru toate situaţiile similare.

33. La art.89 alin.(2), propunem eliminarea parantezelor, pentru concordanţă cu art.38 alin.(3) teza finală din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nu este permisă prezentarea unor explicaţii prin folosirea parantezelor. Reiterăm observaţia pentru toate situaţiile similare.

34. La textul propus pentru art.103, ţinând cont de structura respectivului articol, recomandăm eliminarea sintagmei „alin.(1)”, întrucât textul propus la art.61 nu prevede alineate.

35. La secţiunea a 5-a, potrivit normelor de tehnică legislativă, propunem ca paragrafele să cuprindă toate articolele respectivei secţiuni. Prin urmare art.115 şi 116 va trebui să fie plasate în cuprinsul paragrafului 1, urmând ca celelalte paragrafe să fie renumerotate. Reiterăm această observaţie pentru toate situaţiile similare.

36. La art.115 alin.(3), recomandăm redarea unitară a termenilor din sintagma „Buletinul procedurilor de insolvenţă”, având în vedere că aceştia sunt scrişi atât cu majuscule, cât şi abreviat; a se vedea în acest sens art.155 şi 167.

37. La art.117 alin.(3), pentru claritatea normei, expresia „prevăzute de Titlul I” se va scrie „prevăzute la Titlul I”.

            Referitor la textul preconizat pentru alin.(4) lit.a), pentru un limbaj juridic adecvat, sintagma „atunci când” se va înlocui cu sintagma „în situaţia în care”. Observaţia este valabilă şi pentru lit.c).

            La lit.g), pentru corectitudinea redactării, menţiunea „enumerate la lit.a - f” se va reda sub forma „enumerate la lit.a) – f)”.

38. La art.118 alin.(1), pentru rigoarea exprimării, formularea „la care se referă art.117” se va scrie „prevăzută la art.117”.

39. La art.120 alin.(2), pentru rigoare normativă, este necesară reformularea menţiunii „în limitele prevăzute de prezentul articol”.

            De asemenea, pentru coerenţa textului, sugerăm revederea formulării „şi va putea participa la distribuiri de sume potrivit prevederilor”.

40. La art.121 alin.(1), pentru claritatea normei, recomandăm reformularea menţiunii „scop în care va beneficia de toate drepturile procedurale cuvenite”.

41. La art.122 alin.(3), având în vedere că la art.117 sunt prevăzute actele şi operaţiunile care pot fi anulate, sugerăm revederea sintagmei „Dacă sunt îndeplinite condiţiile art.117”, din debut.

            La alin.(5), pentru un limbaj juridic adecvat, sintagma „reglementate de art.” se va scrie „prevăzute la art.”. Reiterăm această observaţie şi pentru expresiile „menţionate la art.”.

            La alin.(7), pentru unitatea redactării, formularea „în 2 ani anteriori deschiderii procedurii” şi va înlocui cu formularea „în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii”.

42. La art.123 alin.(1), pentru fluenţa textului, expresia „nu vor fi fost” se va reda sub forma „nu au fost”.

            În textul preconizat pentru alin.(8), pentru rigoarea redactării, este necesară indicarea articolelor din Codul muncii de la care se doreşte a fi instituită derogarea.

            La alin.(11) lit.a), având în vedere că art.159 alin.(1) reglementează ordinea de distribuire a fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor şi a drepturilor din averea debitorului, iar la alin.(2) al aceluiaşi articol este prevăzută situaţia în care fondurile sunt insuficiente pentru acoperirea tuturor creanţelor, considerăm necesară revederea trimiterii către elementele structurale ale articolului menţionat.

            Reiterăm această observaţie şi pentru alin.(11) lit.b), caz în care trimiterea se face la art.161 pct.8, care reglementează ordinea acoperirii creanţelor în caz de faliment.

43. La art.130 alin.(2), pentru fluenţa normei, sintagma „în mod corespunzător, în cazul membrilor” se va scrie „în mod corespunzător şi în cazul membrilor”.

44. La art.131 alin.(3), pentru corectitudinea redactării, termenul din debut se va reda cu majusculă.

45. La art.132 alin.(1) lit.a), este necesară revederea trimiterii la art.74, având în vedere că acesta prevede că în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art.67 alin.(1) şi nu reglementează deschiderea procedurii de către unul sau mai mulţi creditori.

            La lit.c), pentru fluenţa normei, recomandăm înlocuirea termenului „acestor” cu termenul „acestora”. Totodată, pentru corectitudinea redactării, expresia „lit.a, b şi e” se va reda sub forma „lit.a), b) şi e)”.

            La alin.(4), pentru claritatea textului, formularea „directorii şi/sau asociaţii au fost condamnaţi” se va scrie „directorii şi/sau asociaţii care au fost condamnaţi”.

46. La art.133 alin.(4) lit.d), pentru rigoarea redactării, expresia „art.61 (1).”, din final se va reda sub forma „art.61 alin.(1).”.

            Observaţia este valabilă şi pentru art.161 pct.10 lit.a), referitor la expresia „art.120(2)”.

            La alin.(5) lit.G, având în vedere că art.61 alin.(1) prevede posibilitatea ca administratorul judiciar să desemneze persoane de specialitate, este necesară revederea menţiunii „cu parcurgerea procedurii prevăzute de art.61 alin.(1)”.

            La lit.J, pentru corectitudinea redactării, este necesară eliminarea titlului Legii nr.31/1990, întrucât acesta a mai fost redat anterior. Reiterăm această ultimă observaţie pentru toate situaţiile similare.

            La lit.K, având în vedere că derogarea operează de la un act normativ la alt act normativ, este necesară înlocuirea termenului „derogare” cu termenul „excepţie”.

47. La art.137 alin.(1), pentru claritatea normei, expresia „este admisibilă” se va scrie „este admisă”.

            La alin.(2), pentru realizarea acordului gramatical corect, sintagma „se va comunica” se va înlocui cu sintagma „se vor comunica”.

48. La art.139 alin.(5), potrivit exigenţelor de tehnică legislativă, derogarea operează de la un act normativ la alt act normativ, prin urmare, termenul „derogare” se va înlocui cu termenul „excepţie”.

49. La art.140 alin.(1), pentru rigoarea redactării, este necesară eliminarea sintagmei „la prezenta lege”, ca inadecvată. Observaţia este valabilă şi pentru art.142, unde regăsim sintagma „prevăzute în prezentul paragraf”, precum şi pentru orice situaţii similare.

            La alin.(4), pentru precizia normei de trimitere, sugerăm reformularea expresiei „şi următoarele.”, din final. Reiterăm această observaţie şi pentru art.141 alin.(1).

50. La art.143 alin.(3), propunem eliminarea parantezelor, pentru concordanţă cu art.38 alin.(3) teza finală din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nu este permisă prezentarea unor explicaţii prin folosirea parantezelor.

51. La art.144 alin.(3), având în vedere că la alin.(1) nu este prevăzută nicio şedinţă a comitetului creditorilor, este necesară reformularea menţiunii „de la şedinţa comitetului creditorilor menţionată la alin.(1)”.

52. La art.145 alin.(1) pct.A lit.c), pentru un limbaj juridic adecvat, expresia „în condiţiile art.132” se va reda sub forma „potrivit dispoziţiilor art.132”.

            La pct.D, pentru coerenţa normei, este necesară revederea trimiterii la art.97 alin.(3), întrucât acest articol prevede ipoteza ca administratorul judiciar, în situaţia în care consideră că activitatea debitorului poate fi redresată printr-un plan de reorganizare, să precizeze cine va întocmi acest plan.

53. La art.146 alin.(1), pentru rigoarea redactării, formularea „Dispoziţiile alin.(2) şi (3) ale art.99” se va reda sub forma „Dispoziţiile art.99 alin.(2) şi (3)”. Observaţia este valabilă şi pentru art.147 alin.(2).

54. La art.147 alin.(2), pentru o informare corectă, propunem revederea menţiunii „până la aprobarea propunerii administratorului judiciar prevăzute la art.92 alin.(4)”, având în vedere că acest articol dispune că „judecătorul sindic, după ascultarea părţilor interesate, va da o sentinţă prin care va aproba sau va respinge, după caz, concluziile raportului supus dezbaterii”.

            Totodată, este necesară eliminarea sintagmei „al prezentului articol, ca inadecvată.

55. La art.151 alin.(2), pentru coerenţa textului menţiunea „demersurilor efectuate prevederilor” se va scrie „demersurilor efectuate potrivit prevederilor”.

56. La art.156 alin.(1), pentru fluenţa normei, sintagma „de maximum 15 de zile” se va înlocui cu sintagma „de maximum 15 zile”.

57. La art.159 alin.(1) pct.3, având în vedere că art.123 alin.(11) lit.a) reglementează transferul proprietăţii asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing şi nu prevăd cheltuieli, pentru precizia normei de trimitere, este necesară revederea formulării „şi cele corespunzătoare (...) art.123 alin.(11) lit.a);”, din final.

            Întrucât norma propusă pentru alin.(3) este insuficient conturată, propunem reformularea acesteia.

58. La art.160 alin.(1), pentru claritatea textului, expresia „la grefa” se va reda sub forma „la grefa tribunalului”.

            La alin.(6), pentru unitate terminologică, propunem indicarea fără echivoc a actului de soluţionare a contestaţiilor, întrucât în teza întâi este menţionată sentinţa, iar în teza a doua se face vorbire despre hotărâre.

59. La art.169 alin.(6), pentru rigoarea exprimării, expresia „în temeiul” se va înlocui cu termenul „potrivit”. Observaţia este valabilă şi pentru art.173 alin.(2).

            La alin.(8), pentru corectitudinea redactării, propunem redarea in extenso a abrevierii „ONRC”.

60. La art.170, pentru fluenţa textului, sintagma „de deschiderea procedurii” se va scrie „de deschidere a procedurii”

61. La art.173 alin.(2), pentru rigoarea redactării, propunem eliminarea menţiunii „potrivit prevederilor prezentei legi”, ca inadecvată.

62. La teza finală a art.175 alin.(3), din considerente de redactare, sintagma „caz in care creanţa” va fi scrisă „caz în care creanţa”.

63. La art.177 alin.(2), pentru mai multă precizie în exprimare, dar şi pentru corelare de text cu celelalte prevederi, propunem ca textul „până la închidere rămân neatinse” să fie scris „până la închiderea procedurii rămân neatinse”.

64. La art.178, propunem eliminarea sintagmei „prevăzută de prezenta lege” ca superfluă.

65. La art.182 alin.(3), având în vedere că şi alin.(2) debutează cu expresia „De asemenea”, din raţiuni de prezentare a normelor, propunem ca acesta să debuteze cu termenul „Totodată”, adecvat în contextul dat.

66. La art.185 alin.(3), cu referire la Legea nr.304/2004, semnalăm faptul că aceasta a fost republicată, ulterior suferind intervenţii legislative de natura modificărilor şi completărilor. Ca urmare, în vederea asigurării unei informări legislative corecte şi complete, propunem ca după titlul acesteia să figureze menţiunea „republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

67. La art.192, în legătură cu norma de trimitere la art.196, relevăm faptul că acest articol descrie posibilitatea unui membru al unui grup ce nu este în stare de insolvenţă sau insolvenţă iminentă - în vederea evitării deschiderii ulterioare a procedurii insolvenţei împotriva sa -, de a subscrie la o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei, nicidecum nu prevede îndeplinirea vreunor condiţii de doi sau mai mulţi debitori, membri ai unui grup, aflaţi în stare de insolvenţă. Pe cale de consecinţă, pentru realizarea unei trimiteri corecte, propunem revederea normei în discuţie.

68. La partea introductivă a art.194, cu referire la textul de trimitere la art.74, precizăm că, potrivit art.50 alin.(1), teza finală, din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi făcută, de regulă, o trimitere la o altă normă de trimitere. În cazul de faţă art.74 face trimitere la art.67 alin.(1). Mai mult decât atât, semnalăm faptul că art.194 conţine deja o normă de trimitere la art.67, al cărui conţinut prevede actele care trebuie să fie ataşate la cererea debitorului. Ca urmare, recomandăm revederea textului.

69. La art.202, norma de trimitere la art.161 alin.(4) este eronată, întrucât acest articol nu este alcătuit din alineate şi doar cuprinde o enumerare, în care sunt prezentate în ordine, creanţele care vor fi plătite în cazul falimentului. Ca urmare, este necesară reanalizarea textului.

70. La art.207 alin.(1) lit.c), pentru rigoare normativă, în loc de „prevăzute de Titlul IV” se va scrie „prevăzute în Titlul IV”.

71. La art.215 alin.(1), norma de trimitere la art.57 alin.(4) are în vedere faptul că judecătorul sindic, din oficiu sau urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice, fără a preciza, cu titlu de exemplu, vreun motiv anume. Or, textul în discuţie prevede înlocuirea de către judecătorul sindic a lichidatorului judiciar pentru încălcări grave ale atribuţiilor.

            În acest sens, recomandăm revederea şi punerea de acord a celor două texte în cauză.

72. La art.216 alin.(4), pentru a conferi normei un caracter precis, propunem invocarea expresă a legii avută în vedere de iniţiatori, în locul sintagmei „în condiţiile legii speciale”.

            Aspect similar întâlnim şi la art.221 alin.(6) în cazul formulării „în conformitate cu reglementările în vigoare”.

73. La art.221 alin.(7), pentru rigoarea exprimării, propunem ca după substantivul „procedurii” să fie inserat cuvântul „falimentului”.

74. La art.224 alin.(2), pentru concordanţă cu norma de trimitere la art.209 lit.k), sugerăm înlocuirea expresiei „rapoartelor prevăzute la art.209 lit.k)” prin expresia „rapoartelor lunare prevăzute la art.209 lit.k)”.

75. La art.230, pentru claritatea şi precizia transmiterii informaţiei juridice, recomandăm stabilirea unui termen în care lichidatorul judiciar analizează ofertele primite şi alege oferta instituţiei/instituţiilor de credit ofertante cu care urmează să încheie convenţia de cumpărare de active şi asumare de pasive, în locul sintagmei „În cel mai scurt timp”, din debut.

Totodată, din considerente de redactare, expresia „art.226 alin.5” va fi scrisă „art.226 alin.(5).”

76. La art.232, din considerente de ordin gramatical, textul „lichidarea urmează a se efectua” urmează să fie scris „lichidarea urmează să se efectueze”.

77. La art.233, pentru corectitudinea exprimării, formularea „vor fi distribuite ordinea” va fi redactată „vor fi distribuite în ordinea”.

78. La art.234 pct.5, pentru îmbunătăţirea redacţională a textului, propunem reformularea acestuia astfel:

„... creanţele decurgând din operaţiuni de trezorerie, operaţiuni interbancare, operaţiuni cu clientela, operaţiuni cu titluri, operaţiuni bancare, precum şi din cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, precum şi alte creanţe chirografare;”

79. La art.240 alin.(4), propunem eliminarea formulării „În sensul prezentului articol” din debut, ca inutilă, urmând ca această prevedere să debuteze astfel:

„(4) Contractul de compensare bilaterală ... .”

80. La art.243 alin.(2), din raţiuni ce ţin de normele de tehnică legislativă, dar şi de calitatea exprimării, textul „dintr-un stat membru UE” va fi redactat „dintr-un stat membru al Uniunii Europene”.

81. La art.244 alin.(1), pentru precizia normei, propunem ca trimiterea la Legea nr.503/2004 să se realizeze astfel: „Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată”.

De asemenea, pentru claritatea exprimării, propunem indicarea prevederii/prevederilor legale din legea mai sus arătată, în care se regăsesc definiţi termenii invocaţi.

La alin.(2), semnalăm că titlul Legii nr.32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai trebuie menţionat încă o dată, având în vedere că această lege a mai fost invocată în cuprinsul art.243 alin.(1).

Totodată, după numărul şi anul adoptării trebuie inserată menţiunea „cu modificările şi completările ulterioare”.

Ca şi în cazul Legii nr.503/2004, republicată, iniţiatorii trebuie să prevadă expres normele unde să regăsesc termenii definiţi.

82. La art.249 alin.(1), în acord cu textul de trimitere la art.5 pct.31, cuvântul „cazurile” va fi înlocuit cu substantivul „situaţiile”.

83. La art.262 alin.(2), pentru precizia normei, sugerăm ca sintagma „modalităţilor prevăzute de lege în materie de publicare” să fie înlocuită cu precizarea actului normativ avut în vedere.

84. La art.264 alin.(2) lit.a), pentru o mai bună exprimare, sugerăm înlocuirea sintagmei „ce urmează a face obiectul tranzacţiei” cu sintagma „ce fac obiectul tranzacţiei”.

85. La art.265, pentru corectitudinea redactării şi identificarea corectă a normei de trimitere, sintagma „termenul menţionat la art.261 alin.(3)” trebuie revăzută, actualul art.261 nefiind structurat în alineate.

            Totodată, având în vedere că cele trei cuvinte din sintagma „alte metode/procedee/modalităţi” au aceeaşi semnificaţie, pentru fluenţa textului, recomandăm să fie folosit un singur cuvânt.

            86. La art.268 lit.c), pentru ca norma să capete eficienţă juridică, cât şi din considerente gramaticale, sugerăm înlocuirea sintagmei „în folosul lor propriu” prin sintagma „în interes propriu şi al altor persoane”.

            87. La art.269, sugerăm revederea normei de trimitere la „art.268”, întrucât acesta reglementează răspunderea organelor de conducere şi nu depunerea vreunor sume de bani.

            Facem această observaţie în mod corespunzător şi pentru art.270 alin.(1), cu referire la norma de trimitere la „art.268 alin.(1)”, pe considerentul că acesta nu este constituit din mai multe alineate, ci dintr-o sigură ipoteză juridică.

88. Pentru corectitudinea redactării, sintagma „Capitolul 2” va fi redată sub forma „Capitolul II”.

89. La art.274 alin.(2), pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, sugerăm ca sintagma „Pentru care există dispoziţii speciale derogatorii de la norma de drept comun” poziţionată după enumerări, să fie cuprinsă în partea introductivă.

            90. La art.276, apreciem că sintagma „Atribuţiile stabilite de prezentul capitol din acest titlu” din debutul normei nu este redat potrivit uzanţelor în redactarea actelor normative, urmând a fi reformulat şi înlocuit cu articolele care prevăd respectivele atribuţii.

91. La art.278, cu referire la expresia „constituie un asemenea temei de refuz al recunoaşterii încălcarea dispoziţiilor legale” din finalul textului, sugerăm amplasarea acesteia în contextul normelor propuse şi nu în mod distinct.

92. La art.279, sugerăm eliminarea sintagmei „în măsura incompatibilităţii”, ca inutilă.

93. La art.280, apreciem că norma propusă este neclară, fiind necesar reformularea textului.

            94. La art.283, sintagma „potrivit prezenta lege” va fi înlocuită cu sintagma „potrivit prezentei legi”, observaţie valabilă pentru toate situaţiile similare.

95. La art.284, pentru corectitudinea redactării, sugerăm eliminarea din text a sintagmei „potrivit prezentului capitol” ca inutilă.

96. La art.285 alin.(1), propunem o îmbunătăţire redacţională a textului, astfel:

                        „Art.285 - (1) Creditorii străini se bucură de aceleaşi drepturi privind deschiderea şi participarea în cadrul procedurii deschise ca şi creditorii români”.

97. La art.286 alin.(2), pentru o exprimare corectă, sugerăm înlocuirea sintagmei „sau la alte formalităţi similare” cu sintagma „sau la alte proceduri similare”.

            98. La art.288 alin.(1), pentru redarea corectă a normei de trimitere, sintagma „hotărârea sau adeverinţa prevăzută la art.287 alin.(2)” va fi înlocuită cu sintagma „hotărârea sau adeverinţa prevăzută la art.287 alin.(2) lit.a) şi b)”.

99. La art.292 alin.(4), sugerăm ca textul să debuteze astfel: „Face excepţie de la prevederile alin.(3)...”.

100. Întrucât art.308 cuprinde doar enumerări, textele vor debuta cu iniţiale mici, observaţie valabilă şi pentru art.310.

            101. La art.313 alin.(2) lit.b), este necesară revederea normei de trimitere la „dispoziţiile lit.b) din finalul textului, întrucât este incorectă.

102. La art.314 alin.(3) prin care se precizează că procedura falimentului se aplică indiferent de efectuarea publicităţii, semnalăm faptul că scopul publicităţii este acela de a produce opozabilitate faţă de creditorii din cauza respectivă, cât şi pentru terţele persoane interesate, neparticipante la procesul de insolvenţă. 

Formularea respectivă vine în contradicţie cu alin.(1) şi (2) care prevăd o dispoziţie imperativă de publicare a extrasului hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii falimentului şi nu lasă la latitudinea judecătorului sindic de a lua măsura publicării. Altfel spus, procedura falimentului îşi urmează cursul, dar obligativitatea publicităţii se menţine.

103. La art.324 alin.(1), pentru redarea completă a titlului actului normativ din norma de trimitere şi o corectă informare juridică, textul trebuie reformulat în partea de final, astfel:

„.. Prevederile art.9 şi 10 din Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, se aplică în mod corespunzător”.

104. La art.325 alin.(2), având în vedere că Legea nr.503/2004 a fost menţionată pentru prima dată la art.324 alin.(1), potrivit normelor de tehnică legislativă, referirile ulterioare la acest act normativ se vor realiza sub forma „Legea nr.503/2004, republicată”.

105. În ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art.337 alin.(1) şi (2), precizăm că, la data intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, infracţiunile de bancrută simplă şi bancrută frauduloasă, vor fi incriminate potrivit art.240 şi 241 din Legea nr.286/2009. Pentru evitarea instituirii unor reglementări paralele, este necesar ca proiectul să prevadă, într-un articol distinct, soluţia legislativă care se va aplica de la momentul intrării în vigoare a Legii nr.286/2009. În acest sens, norma ar putea dispune abrogarea, la respectivul moment, a art.337 din proiect. Pe cale de consecinţă, ar urma ca şi articolele din proiect care fac trimitere la art.337 să fie modificate în mod expres, tot de la data intrării în vigoare a Legii nr.286/2009.

Observaţiile sunt valabile şi pentru art.338 şi 339 din proiect care ar trebui şi ele, la rândul lor, modificate la data intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în ceea ce priveşte trimiterea la dispoziţiile care incriminează gestiunea frauduloasă şi, respectiv, delapidarea.

În plus, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, trebuie prevăzută în mod expres şi abrogarea art.175 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, care are ca obiect modificarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, act normativ care urmează a fi abrogat potrivit art.351 din proiect. Este necesară, de aceea, completarea corespunzătoare a proiectului, având în vedere faptul că, potrivit art.246 din Legea nr.187/2012, noul Cod penal - Legea nr.286/2009 - urmează să intre în vigoare la data de 1 februarie 2014.

La teza finală a alin.(3), trimiterea este făcută la art.80 alin.(2)-(4) din Legea nr.503/2004, republicată. Prin urmare, în finalul textului trebuie adăugat cuvântul „republicată”.

            Semnalăm însă că, în cuprinsul alin.(2) al art.80 al Legii nr.503/2004, republicată, se face trimitere la alin.(1) al art.80, care, la rândul său, face trimitere la art.29 din aceeaşi lege. Acest art.29 face parte însă din Capitolul III al Legii nr.503/2004, propus prin art.350 lit.d), spre abrogare. Prin urmare, pentru a se evita trimiterea, indirectă, la un text ce se va abroga, dar şi în acord cu normele de tehnică, care recomandă concentrarea dispoziţiilor din aceeaşi materie, într-un act unitar, propunem ca în cuprinsul prezentului proiect să fie redate prevederile conform cărora urmează a se sancţiona fapta prevăzută la art.337 alin.(3).

106. La art.338 alin.(1) şi (2), întrucât în forma republicată din anul 1997, alineatele articolelor din Codul penal nu sunt numerotate cu cifre cuprinse între paranteze, trimiterea la alin.(1) şi (2) ale art.214 se va face sub forma „art.214 alin.1”, respectiv „art.214 alin.2”

107. Semnalăm că norma prevăzută la art.342 alin.(4) nu este corectă şi trebuie eliminată, întrucât nu asigură previzibilitatea normei de sancţionare. Soluţia legislativă preconizată trebuie reglementată prin modificarea expresă a art.80 alin.(1) lit.i) din Legea nr.503/2004, în sensul înlocuirii trimiterii la dispoziţiile art.29 din respectiva lege (care urmează a fi abrogat potrivit art.350 din proiect), cu o trimitere generică la dispoziţiile legale vizate.

În acest context, precizăm că trebuie modificate în mod expres toate normele din cuprinsul Legii nr.503/2004 care fac trimitere la articole din cuprinsul Capitolelor III şi IV din această lege, capitole care urmează a fi abrogate potrivit art.350 din proiect.

108. La art.343, pentru rigoarea reglementării, este necesar ca expresia „Cuantumul amenzilor” să fie înlocuită cu sintagma „Limitele amenzilor”. În plus, textul trebuie să prevadă în mod expres care anume amenzi prevăzute de proiect sunt avute în vedere. Precizăm că nici chiar într-o lege specială nu se poate prevedea că limitele amenzilor penale ar putea fi modificate prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de indicele de inflaţie. O astfel de soluţie legislativă ar fi contrară dispoziţiilor art.73 alin.(3) lit.h) din Constituţie, potrivit cărora reglementarea infracţiunilor şi a pedepselor este un domeniu rezervat legii organice.

109. La art.345, pentru o exprimare specifică stilului normativ, propunem reformularea textului, astfel:

            „Art.345 - Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, la Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc, cu modificările ulterioare, la Ordonanţa Guvernului nr.10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.278/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, sau la Legea cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, nr.637/2002, cu modificările şi completările ulterioare, trimiterea se consideră a fi făcută la prezenta lege.”

110. Având în vedere faptul că, prin proiect, se propun spre abrogare doar Capitolele III şi IV din Legea nr.503/2004, republicată, şi nu întreaga reglementare, considerăm că trebuie revăzută trimiterea la acest act normativ, în ansamblul său, din cuprinsul art.345.

111. În cea ce priveşte dispoziţia de la art.347, opinăm că aceasta trebuie eliminată, având în vedere faptul că înlocuirea sintagmelor în cauză s-a realizat încă din anul 2004, prin Legea nr.278/2004.

112. La art.348, propunem eliminarea sintagmei „în măsura compatibilităţii lor”, ca inutilă.

113. La art.350 alin.(2), este de analizat dacă, prin dispoziţia propusă, nu se încalcă principiul neretroactivităţii legii;

114. La art.351, pentru o completă şi corectă informaţie, propunem următoarea redactare pentru lit.a) - e):

            „a) Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare;

            b) Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.870 din 14 decembrie 2009, cu modificările ulterioare;

c) Ordonanţa Guvernului nr.10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84 din 30 ianuarie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.278/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

d) Capitolele III şi IV din Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.453 din 23 iulie 2013;

e) Legea cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei nr.637/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.931 din 19 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;”.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.1003/25.09.2013